Vise

Cat de des visele noastre se implinesc?...niciodata pentru ca simpla idee de vis e prea abstracta ca sa poate fi implinita.Exista lucruri pe care le facem si ne simtim bine pe moment, sau nu ne dam seama de importanta a tot ce este in jur pana nu pierdem ceva.Mi-am dorit sa fac teatru si am facut(si m-am lasat)...am vrut sa cant(si m-am lasat de canto)...am visat sa cant la chitara si am lasat sa treaca timpul(pentru ca timp este).Mi-am dorit sa fac scoala de soferi si acum ca o fac nu ma simt implinita...dar cand stiu ca am renuntat la toate chestiile care imi placeau gandindu-ma ca trebuie sa fac ceva care pe viitor sa imi aduca bani ma simt goala.Da fiecare are pasiunile lui...dar daca tot le ai trebuie sa te tii de ele,daca nu faci nimic din placere ajungi sa te urasti in ipostazele alea si sa simti ca nu esti in locu potrivit .
Momentan imi doresc sa ma apuc de ceva din ce-am lasat...sau de ceva nou(dar scuza perfecta e ca am bacu si ,,cica'' trebuie sa invat)...dar o sa am timp;asta spunem toti nu?.
Vreau sa ies sa ma plimb si sa vad luminitele...chiar daca is asa de inestetice fiind asa de multe si supraaglomerand strazile...e linistitor noaptea cand esti numai tu si iti auzi proprii pasi care te urmeaza si nu stii sigur daca esti singur sau nu.Si mai e si Craciunul asta care mi se pare deprimant...relativ...oricum nu mai e cum era cand eram mica si voiam sa impodobesc bradul cu 2 luni inainte si sa ma apuc de facut prajituri(prajituri care de Craciun erau prea vechi deja).E trist cand crestem si ne pierdem entuziasmul de copil...copilul ramane dar e eclipsat de adultul care vrea sa iasa la suprafata...e pacat sa nu fii copilaros chiar daca ai 30 de ani,40.Viata e asa scurta incat nu merita traita cu atata seriozitate si pesimism...as vrea sa ma pot bucura de multe chestii pe care le privesc acum cu atata calm sau sictir chiar;dar nu te poti intoarce la vremurile cand varful bradului era un mister pentru tine si atunci cand reuseai sa il zaresti printre crengi simteai ca merita sa ramai acolo chiar si pentru totdeauna.




O viata ca o linie punctata...Nimic.Ceva.Din nou nimic.Dupa aceea iar ceva.Dupa aceea iar nimic.

Pentru voi

Ar trebui sa tind la infinit ca sa-i pot multumi pe toti,adica e obositor sa te imparti intre 10 oameni si sa auzi de la fiecare cliseul ,,te-ai schimbat..nu mai esti cum erai inainte''.Pana la urma mi se pare lipsita de sens fraza,mai ales atunci cand o spun oamenii cei mai apropiati tie si de la care ai anumite pretentii.
Si toti te percep diferita si dau vina pe celalalt prieten al tau....intri intr-o stare de indiferenta totala si devii imun la replicile de genu fiindca realizezi ca nu poti fi diferita cu toti oamenii pe care ii cunosti.Bine apar unele intrebari deoarece incerci sa intelegi ce ii determina pe toti sa traga concluzia asta.

Stiu ca am anumite chestii care uneori ma fac insuportabila dar oricat as incerca sa schimb asta nu-mi iese....is prea directa(oky si daca te-as minti te-ai simti mai bine?...nu ca atunci din nou ai zice ca nu is eu)....is prea acida(mda aici ar trebui sa lucrez)...vorbesc vulgar(stiu ca-s fata da eu ma simt baiat...probleme?)....is orgolioasa(ooo da asta mie-mi place)....is incapatanata(si uneori ma duc pana in panzele albe chiar daca n-am dreptate... dar totusi aduc argumente ideilor mele geniale)...in concluzie is naspa da stiu ca daca as fi altfel nu m-ar mai aprecia cei din jur.


Da, nu cred ca 1 din 100 de oameni pe care ii stiu m-ar vrea altfel...eu is aia care vorbeste urat,care zice tampenii si care ii scoate din pepeni,dar is a lor ...gata discursu si sper ca i-am multumit pe toti(ultima postare la persoana intai).


Daca e sa aleg intre a nu fi iubit si a fi vulnerabil,sensibil si emotiv poti sa pastrezi dragostea pentru altul.

I Don't Care

Mi se pare absurda trecerea timpului...realizam prea tarziu ceea ce era de realizat in trecut si ne dam seama cum pierdem oportunitati,sanse si oameni.Totul se intampla prea repede si nu mai vrei sa tii pasu cu acel tot...nu mai vrei sa fii indiferent la ce ti se intampla,vrei sa ai regrete,dorinte si temeri...ti-ai dorit sa nu-ti mai pese de ce spun ceilalti si sa nu te mai simti afectat de lumea care trece peste tine dar...

Ar trebui sa spui ca toata chestia asta a inceput acum o luna...a inceput cand ai simtit ca mori,sau poate ti-ai dorit sa mori ca sa nu mai simti astefel durerea....acum razi din orice,nu-ti mai trebuie acel ceva prin care sa te justifici si asta pentru ca nu-ti mai pasa.Si e ciudat sa te stii asa aeriana si paralela cu tot ce inseamna viata ta anterioara...hm se poate mai rau de atat nu?...de ce sa te plangi cand poti sa fii tu oricand,oriunde si cu oricine.Trebuie sa porneasca ceasul din nou pentru tine...viata nu te asteapta sa te adaptezi la schimbarile ei si asta e trist daca stai si te gandesti la cat de repede o sa te lase in urma.




Exista anumite lucruri din trecut care poate ca s-au intamplat si altele care poate ca nu s-au intamplat.Dar realitatea producerii lor atunci nu mai are nici o valoare acum.

Weird

Raceala....si doare ca drak... si nu stiu ce doare ....raceala? ....poate. Ma gandesc la cum era luna trecuta pe vremea asta... prea frumos ca sa-mi mai pot aminti,dar e frumos si acum... e altfel dar e frumos.Si eu nu mai is eu ...ciudat e ca uneori stau si ma gandesc la cum eram si imi e dor,nu ca as vrea sa redevin sociopata dar e sentimentul ala de nostalgie cand te pierzi si nu-ti mai stii identitatea.

Oricum nu poti avea tot ce vrei...asta o stiu si am inceput sa o si procesez in ultima vreme in asa fel incat acum ma simt bine chiar daca am putin...e suficient sa fie un strop de multumire ca pot sa-l amplific si sa-l fac sa devina deplin.Nu stiu cati ma cunosc,cati vor sa o faca sau cati cred ca ma stiu...cert e ca nu am idee cum sunt,deci ei nici atat.

Cred ca sunt ceea ce am vrut sa fiu mereu...un om care nu se asteapta la mai mult de la viata...asta nu inseamna ca nu o sa incerc sa fac tot posibilul sa ajung acolo unde imi doresc cel putin pe plan social...dar ca om eu sunt multumita ca exista altii ca mine care au nevoie de mine,carora le face placere sa vorbeasca cu mine sau pur si simplu care imi zambesc pentru o clipa.


Si ma doare in piept si tusesc dar ma simt genial totusi...sunt fericita ca-mi petrec o seara intreaga cu mine...ma simt onorata(acuma o vorbit narcisista din mine).

I am Happy

Nu mai esti tu...sau cel putin asta vrei sa crezi,e mai simplu sa pornesti asa decat sa incerci sa te schimbi treptat.Realizezi ca nu se poate face o trecere brusca de la vechiul eu la noul eu,insa speri sa devii acel om de care poti fi mandru...mai putina rautate,mai putin orgoliu(mda nu mai fi asa nesuferit).
Macar vrei sa iesi afara din tine,nu vrei sa mai stai in coltisorul tau izolat gandindu-te la ce ai putea face in acea clipa daca n-ai fi singur.In momentul in care obtii ceea ce iti doresti nu esti multumit de ceea ce ai,incerci sa te depasesti...cand sa fii multumit atata timp cat lucrurile din jurul tau ti se par banale si crezi ca e meritul tau sa le ai....extraordinar?da poate in trecut,acum daca ai ajuns aici devine normal.
Nu te bucuri de fiecare lucru ce-ti aduce zambetul pe buze si speri la ceva mai spectaculos...dar daca acel ceva nu o sa vina niciodata ai sa il astepti cu aceeasi atitudine?...Greseala intervine atunci cand ne asteptam ca cei din jur sa ne faca fericiti(dar de ce ei?de ce nu putem sa fim fericiti fara vreun motiv anume?).Trebuie sa asteptam acel moment de plictiseala?....cand mergi cu masina si din lipsa de ocupatie mai tragi un ochi la apus?.Merita sa ignoram frumusetea ce ne inconjoara incercand sa ne gasim implinirea in ceva mult mai elaborat?Neah...acolo e bucuria adevarata(cand te poti pierde in fiecare rasarit sau apus,cand vezi o mare de brazi acoperita de ceata ce pare infinita,cand esti capabil sa zambesti dimineata cand iesi afara cu ochii durandu-te de la lumina puternica, si sa ii zici in sinea ta multumesc vietii pentru inca o zi in care esti viu)...poate dupa ce devii constient de micile lucruri din jurul tau devii capabil sa zici da la orice fara sa-ti mai pese ca raspunsul celor din jur este nu.





Capcana e sa crezi ca ai dreptul sa fii fericit.

Just Life

Vacanta asta poate a fost singura vacanta din viata mea. Si nu pentru ca nu mi-ar fi placut si celelalte, ci datorita faptului ca am trait 3 luni cu oameni pe care de-abia ii cunosc, intr-o alta tara.Am sa ma rezum la 3 lucruri care mi-au ramas intiparite clar in minte si care vor ramane mereu acolo:
1.Oamenii alaturi de care m-am distrat au avut o influenta buna asupra mea si m-au ajutat cat de cat sa cobor cu picioarele pe pamant,de asemenea am invatat ca nu tot ceea ce cred eu despre viata e adevarat.
2.Locurile pe care le-am vazut,o tara curata si oameni civilizati.Cel mai mult mi-a placut Budapesta,dar si celelalte orase pe care le-am vazut in Italia m-au impresionat.Si da ungurii si austriecii is infecti,dar cel putin in Austria lingi mac si nu vezi un copac neingrijit,iar Bucurestiul n-o sa fie veci nici macar la jumatate din valoarea Budapestei.
3.Nu in ultimul rand am sa tin minte ca trebuie sa fac ceva cu viata mea si ca nu pot astepta sa-mi cada totul din cer...hm cu toate ca bine-ar fi sa ploua cu haine.


In final imi salut piticii...poate cand o sa creasca o sa invete sa intre pe net ca imi e tare dor de ei.

Smile

Cinci zile si gata....ma gandesc si totusi nu pare asa greu sa plec si sa ii las pe toti in urma mea.Si totusi deciziile importante pe care le facem ne obliga sa renuntam la unele lucruri....nu poti face un pas inainte fara sa ti se estompeze cel din urma,atunci apare sentimentul de tristete amplificat de bucuria resimtita in urma noii realizari.
Zambesc....mai am 5 zile si o iau de la zero si totusi nu imi pare rau caci ma gandesc ca intr-o luna,doua,trei voi fi iar alaturi de oamenii de care inconstient depind la momentul actual si de care nu ma pot lipsi...sunt dependenta de oamenii din jurul meu deoarece ei imi confirma existenta,trezind in mine ceea ce eu de una singura nu as putea sa simt.Ii urasc uneori...si poate plang din cauza lor dar ce as fi fara ei?
Joi e ziua cand poate am sa mor de draci,de plans si de fericire in acelasi timp...raman aici prietenii insa acolo e singurul om pe care il iubesc neconditionat...



Nu sunt capabila de sentimente sincere,de atentii corecte,de dorinte familiare,sunt doar purtatoarea ereditatii mele.

Aiurea...

Aiurea...exista momente cand te simti rau fara sa ai vreun motiv, si nu e asa grav caci ti se pare normal sa reactionezi pozitiv sau negativ fata de unele experiente din viata ta...si totusi daca e invers:un lucru care pe alti oameni i-ar face sa sufere te face sa nu simti nimic(e normal?)....deci nu,nu e normal sa nu iubesti pe nimeni, mai ales daca iti doresti asta si incerci sa scoti ceva din tine pentru a le arata celorlalti ca esti la fel ca ei.Nu esti cum te vor ceilalti si nu ai sentimente(sau daca le ai nu sunt asa profunde incat sa te faca sa fii pe deplin fericit sau trist...dar razi,te-ai autoeducat in asa fel incat poti rade automat cand ceilalti din jur se asteapta sa o faci).
Dar nu exista acel ceva care sa te poata face fericit(pentru ca singurul om pe care ai fost capabil sa il iubesti...nu e cu tine niciodata).De plans ai reusit sa plangi fara sa te prefaci...insa ai plans realizand ca nu poti iubi la fel de intens ca alte persoane....ai plans pentru ca stii ca nu vei simti niciodata mai mult de atat,ceva in viata ta ti-a lasat doar trupul si ratiunea dar te-a privat de emotii.


Secretul de a fi tu insuti este ca esti doar pe jumatate aici...Esti cel mai dragut robotel....

Alive

Am sa incerc sa ma invart in jurul unui citat din ultima carte pe care am citit-o si care mi se pare destul de realist.....suna cam asa: ,,Oamenii cumpara si vand aer din cer,iar pe trotuare sunt corpuri ingramadite in cutii.Apoi matura cutiile''.
Bine eu acum nu o sa o fac pe desteapta incercand sa privesc dintr-un unghi critic fraza ci am sa zic doar ceea ce simt cand o citesc...ce-i drept societatea din zilele noastre a ajuns sa fie superficiala,si treptat se pierde din esenta lucrurilor si ajungem sa actionam in diferite situatii ,,pentru ca asa trebuie''(aici sunt incluse sarbatorile,zilele de nastere care nu mai au aceeasi importanta, ca doar de baut putem bea in fiecare saptamana daca avem chef just for fun).Da si de ce sa nu-mi cumpar pamant pe luna daca vreau?(poate intre timp pe langa sateliti si rachete trimitem in spatiu si macarale cu case deja construite).


Stau si ma gandesc la multimile de oameni care trec usor pe strazi fara sa se cunoasca poate cu ceilalti din jur...cat de putin putem conta fiecare separat,si totusi cate putem face impreuna(dar poti totusi sa contezi pentru o persoana la fel de insignifianta ca si tine....si sa simti ca nu esti atat de neimportant precum credeai).Totusi fiind atat de limitati nu vedem decat patratelul in care stam si nu ne schimbam in ruptul capului principiile(,,stii te iubesc....ai masina", ,,ah tu esti nepotu lu cutarescu?...pari mai frumos la lumina decat la intuneric'')....Ai doar o viata,e greu sa te gandesti la asta dar fiecare clipa pierduta aiurea cu oameni in prezenta carora nu esti tu nu se mai intoarce inapoi....nu stiu daca merita sa iti creezi in jurul tau o scena inconjurata de zeci de spectatori si sa joci asa cum vor ei,sau doar sa faci tu piesa si sa-ti alegi personajele fara sa iti pese de ce e dincolo de cortina(eu una ma limitez la putini oameni si buni,sau poate is prea sincera ca sa suport vreo codita pe langa mine).


Si....inca te mai iubesc.....oamenii trec......inca te mai iubesc....da-mi si mie ceva.......ei trec.......inca te mai iubesc.

Collapse

Stai si te miri de crizele de isterie pe care le ai...nervii sunt la pamant si incerci sa te controlezi dar nu-ti iese deloc(cu lacrimi in ochi razi...esti patetic).Si unde e ceea ce cauti?de ce nu e acolo cand ai nevoie de acel ceva?tu stii ca trebuie sa fie,iti amintesti locul unde era si acum il cauti pe nesimtite si crezi ca suferi in lipsa lui(dar tu stii ca nu te intereseaza ceea ce cauti,e un motiv ca sa te descarci,sa strangi perna in brate...sa o musti si sa tipi usor fara sa te faci auzit).Incetezi sa mai simti ceva,vezi ca nimic nu e la locul lui si in cateva secunde o iei de la inceput...acelasi gol in piept,acelasi sentiment de furie(vrei sa strigi nu?de ce nu poti face asta fara sa fii judecat?de ce urletul se intoarce in tine si ti se izbeste de suflet cu acel ecou dureros?...si asta te face sa iti doresti sa mori).Nu se opreste cand vrei...uita-te in oglinda!...asa,ce vezi?chiar crezi ca esti tu cel care plange?(oh cat iti place sa simti mila fata de tine,sa te urasti si sa te autodistrugi).
Stii ca peste ceva timp nu vei mai fi in acelasi loc,ti-e frica de schimbari...fara fete familiare in jur,fara sa intelegi limbajul oamenilor,fara pamantul pe care il cunosti de atata timp;nu te poti impotrivi,nu ai puterea sa zici nu...esti slab chiar daca nimeni nu crede asta.



Te calmezi.....iei cartea.....iti stergi ultima lacrima care incepe deja sa ti se usuce pe obraz si sa-ti sugrume pielea....oftezi....stii ca nu s-a terminat........se va intoarce cu un efect mai devastator asupra ta(stie ca-ti place sa suferi si vei suferi).

I hope

Uneori vrei sa se termine ceva cu atata intensitate incat continui sa faci mecanic acel lucru.Poate e o chestie ce tine de subconstient,iar dorinta nu e decat impusa...autosugestia are un rol primordial in felul cum percepem persoanele,in sentimentele pe care le nutrim pentru oameni.Te miri cand realizezi ca o ruptura care pare fatala ajunge sa nu te clinteasca din loc...si poate regreti ca n-ai cazut in prapastia pe care o vedeai in fata ta,poate aveai nevoie de durerea aia ca sa evoluezi(si vrei sa simti ceva pentru a te convinge ca nu esti gol)...totusi nu e asa simplu cum pare,unii oameni par distanti si reci dar nu poarta decat o masca(mai grav e cand pari dragut si de fapt esti un fatarnic).Greu e cand trebuie sa hotarasti daca ramai sau pleci.....oare chiar vrem sa facem tot timpul aceleasi lucruri cu aceiasi oameni?sau doar ne complacem in propria noastra viata si dam vina pe destin pentru toata mizeria ce pluteste in aer(incalzirea globala?pff trebuia sa vina si sfarsitul lumii....razboaie?asa ne-a lasat Dumnezeu prosti.....cancer? daca asta e voia Domnului...).
E atat de ciudat sa vrei sa realizezi ceva si sa nu poti din cauza propriei tale fiinte...sa vrei sa avansezi si sa nu te consideri suficient de capabil sa te faci remarcat,sa fii complexat si sa privesti oglinda fara a vedea ca esti tot tu inauntrul ei....si asa ramai la punctul de start fara sa pleci la timp,fara sa ajungi nicaieri(si poate te intrebi de ce nimic nu se intampla in viata ta?...de ce nimic bun nu vine?...poate lucrurile pozitive trebuie cladite treptat de noi,poate nu totul cade din cer sau poate nu soarta e cea care decide).Si pot spune ca trebuie sa incerc...macar nu raman in acelasi loc;daca incep sa merg pe un drum el ma va duce sigur undeva....bun sau rau dupa nu o sa mai existe regretul ca am pierdut ocazia sa fac ceea ce imi doream,in modul pe care il vedeam la momentul respectiv.

Daca pornesc prea tarziu,cu intarziere stiu totusi ca la linia de sosire ma asteapta cineva.....,,Intr-un sfarsit ai ajuns".

Addicted

Tot spun ca o sa se termine si totusi o iau de la capat.....o noua zi plictisitoare(alt pachet de tigari) si totul se petrece exact ca ieri.....de ce sa nu te uiti la filme,sa asculti muzica sau sa citesti toata ziua?ei pai raspunsul e unul destul de complex din punctul meu de vedere:in primul rand calculatorul asta care creeaza dependenta(dracul in varianta moderna) nu e tocmai sanatos pentru psihicul uman,mai ales cand ajungi sa te refugiezi in fata monitorului zi de zi si sa uiti ca trebuie sa iesi la o plimbare banala(dar vitala) prin parc;in al doilea rand cititul prosteste(nu o cred nici eu asta dar totusi o spun)....pai eu una daca citesc o carte ma apuc automat de alta si tot asa pana am sa raman fara neuron(atat mi-a ramas si mie de la ultima tentativa de ,,show you some love''),apropo de asta acum am terminat de citit o carte care nu m-a impresionat deci inca nu pot sa zic nimic despre urmatoarea(dar va fi sigur,deja ceva ma indeamna spre pat si automat spre coltul cu carti).In al treilea rand si cel mai important depinde ce vrei tu ca individ de la viata si ce nu,pana la urma nu sunt cea mai in masura sa zic cat de nociv e internetul asta din zilele noastre pentru ca fac abuz de el(il violez cam 8-10 ore pe zi pana o sa se arda placa iar).
Pff am deviat de la subiectul initial care consta in faptul ca eu trebuie sa ma las de fumat(mai subtil spus).....iar imi vine sa deschid usor geamu,sa-mi pun scrumiera in fata si sa ma apuc sa fac cerculete in timp ce ma uit la Nip/Tuck(la care apropo nu gasesc episoadele de anul asta din sezonul 5 si ma simt frustrata);si totusi eu nu sunt dependenta(cine eu?vorbesti cu mine?eu pot sa ma las si maine daca vreau,dar vezi tu.....nu vreau'cica').Maine poate am sa-mi dau o veste buna cand am sa realizez ca nu mai am bani de tigari si ca trebuie sa iau o pauza...dar totusi eu sunt sigura ca o sa gasesc bani pentru asa o indeletnicire ce nu imi aduce decat numai impliniri,si nu o sa fiu nevoita astfel sa ma despart de actuala mea dragoste:TIGARA.

I am not here

Ma simt oarecum ciudat.Daca stau bine si ma gandesc, acum cateva zile uitandu-ma din intamplare pe un blog am realizat ca nu era o chestie pe care as fi putut-o face si eu;totusi stau si scriu primul meu post si nu neg ca-mi place....e aceeasi senzatie pe care o aveam cand eram mica si tineam un jurnal verde cu lacatel pe care il purtam mereu la mine,ca si cum as fi avut ceva de ascuns(nu ca iubirile mele platonice care dadeau in paranoia ar fi interesat pe cineva).Poate prin intermediul blogului o sa incep sa ma cunosc mai bine,sau poate ca nu.....cert e ca imi vine sa deschid geamu si sa miros ploaia(nu stiu daca e ploaia,iarba,asfaltul sau mirosul tuturor lucrurilor de afara contopite intr-unul singur);ma face sa fiu fericita fara sa am un motiv anume,simt cum ceva intra in mine si ma purifica(ar putea fi si la propriu nu numai la figurat daca ma gandesc la cat fumez si la ce fum am in camera)......e dragut cand ploua, dar totusi nu-mi place decat momentul ala de la inceput cand apa nu apuca sa intre in pamant si sa se formeze baltoacele imense prin care apoi sunt obligata sa inot.Sentimente contradictorii ca de obicei....poate intr-o zi imi va placea ploaia cu tot cu partile ei negative(si nu numai ploaia)....sau o sa imi displaca totul si am sa ajung sa fiu imuna la apa care imi intra treptat in papuci vrand sa imi inece sosetele.