Sa zicem ca mi-a venit dintr-o data sa vorbesc despre ce o sa vorbesc cu toate ca nu e asa.Ideea ca persoanele devin in timp dependente una de cealalta mi se pare cat se poate de adevarata...eu una ma rup greu de legaturile sociale pe care mi le creez in timp chiar daca relatia respectiva nu are o istorie atat de indelungata.
La un moment dat cred ca ramane doar nevoia de a avea omu respectiv langa tine,nu iubire,nu mila si astfel se ajunge la acea situatie cand nu stii de ce il mai tii pe acel cineva langa tine,cand crezi ca poti trai fara el...nu stiu cat as putea eu sa ma descurc fara ai mei(aici ii inclusa si familia si prietenii) stiind ca sociopata de mine nu mi-ar permite sa realizez noi legaturi fara ajutorul celor din jurul meu.
In continuare nu cred in dragoste,si probabil nu o sa cred niciodata caci mi se pare absurd sa zici ca iubesti 1 sau chiar 10 oameni atata timp cat nu stim sa ne iubim nici pe noi insine...In timp da poate te obisnuiesti si te autosugestionezi sa depinzi de altcineva...dar aia nu ii iubire ii doar nevoia da a alunga singuratatea.
Te rog,goleste-ma,caci, daca sunt gol, pot primi, si daca pot primi, inseamna ca tot ce primesc vine de undeva din afara mea,iar daca vine din afara mea,atunci nu sunt singur.
