
Avem impresia ca nimic iesit din comun nu se poate intampla...ca totul merge exact cum planuim si chiar daca suntem sceptici nu acceptam schimbari,ne dorim ca viziunile noastre asupra anumitor situatii sa fie cele bune.Poate de asta suntem dezamagiti cand ceva nu ne iese...chiar daca recunoastem fata de ceilalti ca totul poate lua si o intorsatura mai putin favorabila, fata de noi continuam sa speram ca va fi bine...si nu e,cel putin nu tot timpu.
Complicat e cand ajungem la punctul in care nu mai putem asimila atatea modificari....de ce ni se fura lumea?...de ce nu poate fi asa simplu in lumea reala cum e in capul nostru?...apare ceva,se intampla ceva,pleaca cineva sau se transforma ceva...si nu mai e la fel,iti dai seama ca ai luptat degeaba sa iasa bine ca tot rau e....iti dai seama ca binele tau e raul lor si ca daca le faci rau lor iti e bine tie.Dar totusi esti pregatit sa iti suporti constiinta sau alegi sa continui asa privindu-ti astfel lumea cum se surpa?.
Urci si nu stii unde te duc scarile dar vrei sa fie bine,trebuie sa fie bine caci nu mai poti suporta sa fie rau din nou...daca te uiti inapoi si vrei sa schimbi ceva,daca indraznesti sa-ti privesti trecutul in fata iti oboseste sufletul...pentru ca viata chiar si cand o negi,chiar si cand o neglijezi,chiar si cand refuzi sa o accepti,e mai puternica decat tine.








