luni, 28 februarie 2011

Si vrem sa suferim...




Ma gandeam zilele astea la conceptul de suferinta si nu reusisem sa-i dau de capat.Initial am ajuns la concluzia ca noi oamenii fiind creatii imperfecte si deficitare din punct de vedere spiritual ne impunem sa suferim din variate motive pentru a exploata capacitatea umana din noi...suntem fericiti pentru cateva momente dar dupa avem tendinta de a descompune clipele de fericire si descoperim ca exista impuritati.Eu una asta fac...azi is ok in legatura cu ceva,maine nu prea,poimaine regret...gandesc prea mult aia e problema,daca as lasa lucrurile sa decurga normal sau m-as bucura de ce e frumos in momentul ala fara a ma gandi la consecinte as fi fericita.
Unii oameni poate prefera sa sufere...asta ii face fericiti....si cateodata ma incadrez in categoria asta de oameni pentru ca reusesc sa distrug ce e in jurul meu si gasesc chestii negative in orice situatie...si da poate imi place sa sufar si uneori poate simt ca merit sa sufar.
A doua varianta ar fi ideea de limitare...ne nastem intr-o anumita perioada de timp dominata de anumite principii si avem de respectat anumite norme,sau cel putin asta ajungem sa credem.Nu putem iesi din tipar pentru ca suntem considerati nebuni sau imorali si atunci ne formam conceptii predefinite despre anumite situatii in care suntem implicati.Unii poate au remuscari,altii regrete...cert e ca atunci cand constiinta intervine nu cred ca vointa mai are ceva de spus...suntem uniformizati de societate,devenim stereotipuri...si doare...doare sa stii ca undeva acolo exista altii ca tine care vor sa schimbe ceva dar nu au curajul sa o faca...si suferim...cert e ca toti suferim...si imi e prea somn sa mai scriu...am obosit sa fac aceleasi lucruri...trebuie sa schimb ceva...trebuie sa schimb totul.



,,Experienta propriei mele stiinte imi spune cum esueaza autocratia,cum controlul total ruineaza spiritul,cum personajele mele imi neaga eforturile de a le poseda in intregime,cum am nevoie de sciziune interna,de autodezvinovatire,cum lumea ma striveste in momentul cand cred ca imi apartine."(D.D.)

Un comentariu:

  1. Ciudat, si eu azi in autobuz ma gandeam ca ar trebui sa scriu un post despre masochismu' din noi toti.
    Si, bineinteles, l-as imparti in doua. Fizic si psihic. Mai departe nu mai continuu, ca eu am preferinte ciudate.

    RăspundețiȘtergere